Înainte de a vorbi despre Frank Sinatra, de a scrie despre el sau de a încerca să îi analizăm viața și alegerile, ar trebui să îl ascultăm. Elvis Presley, un alt titan al baladelor și cel cu care Sinatra a și împărțit scena în 1960, era de părere că: „Talentul înseamnă să fii în stare să vinzi ceea ce simți.” Iar Frank Sinatra asta a făcut.
Chiar și la 22 de ani după moartea sa, rămâne artistul care te transpune pentru 3-4 minute, atât cât durează o piesă muzicală, într-un spațiu în care exiști doar tu cu trăirile tale. Rămâne printre puținii artiști care ne poate oferi versurile potrivite fiecărei emoții, care să ne ofere iluzia iubirii chiar și atunci când nu suntem îndrăgostiți sau împăcarea de care avem nevoie când ne întrebăm dacă evoluăm, dacă stagnăm, încotro o luăm.
De asta a fost, poate, supranumit „vocea secolului XX”. Spre deosebire de unii interpreți care se bucură de o scurtă perioadă de glorie și apoi sunt dați uitării, sunt unii care, indiferent de vremurile în care dominau marile scene, ne domină și acum sufletele. Din această categorie face parte și maestrul jazz-ului.
Regrets, I’ve had a few/ But then again, too few to mention, mărturisea acesta prin intermediul piesei „My way”.
A iubit viața în toată plinătatea ei. Fiind un personaj complex, cu un temperament coleric și obsedat de propria imagine, dar și extrem de generos, a ajuns cunoscut și pentru felul controversat în care și-a trăit viața. S-a speculat că ar fi avut legături cu nume din lumea mafiotă, s-a iubit cu actrițe celebre ( Judy Garland, Mia Farrow, Ava Gardner), dar a fost refuzat în schimb de Marilyn Monroe, pe care a adorat-o.
Potrivit Radio România Cultural, artistul a fost implicat și în lumea politică și a devenit prietenul lui John F. Kennedy, cel care avea să ajungă președintele Statelor Unite ale Americii în 1961 și datorită susținerii lui Frank Sinatra. Din cauza unor conflicte ulterioare, artistul a schimbat taberele și a devenit aliatul lui Richard Nixon la alegerile următoare.
Înainte de a ajunge însă starul secolului, a trecut prin mai multe etape, iar părinții lui nu au fost de acord cu o traiectorie muzicală. Așa se face că a avut contact cu industria media, fiind întâi distribuitor de ziare și apoi reporter. Bing Crosby, prin talentul său, avea să îl motiveze ulterior să continue, pentru a fi cel puțin egalul său.
Câțiva ani mai târziu, Crosby declara: „ Frank Sinatra este genul de artist care apare o dată în viață, dar de ce a trebuit să apară în a mea?”
Iar Frank Sinatra nu s-a limitat la a cuceri publicul prin frecvențele vocii sale, ci și prin calitățile sale actoricești. Acestea au devenit vizibile și pentru criticii de film, care i-au oferit, pe lângă multe alte distincții, premiul Oscar pentru interpretarea sa din filmul „From Here to Eternity”. Ceea ce puțini știu, totuși, este faptul că artistul a avut o contribuție majoră la apariția în televiziune a personajului de desene animate Scooby Doo. Conform Digi Fm, numele îndrăgitului patruped provine de la o înșiruire de cuvinte aleatorii, pe care Sinatra le-a adăugat în mod spontan la finalul melodiei „Strangers in the night”.
Prin ce s-a diferențiat față de alți artiști?
La această întrebare au răspuns câțiva tineri, admiratori ai artei sale, care demonstrează, prin părerile lor, că interpretul a reușit cumva să creeze o punte între generații și că muzica sa, chiar dacă aparține unei ere trecute, este apreciată, în egală măsură, atât de cei care de-abia acum prind sensul versurilor, cât și de cei care au avut timp să mediteze asupra lor.
Teodora: Cred că Sinatra a rămas cumva după tot timpul ăsta în inimile noastre, pentru că era cu adevărat original și nu a dezamăgit niciodată prin vreo melodie de-a sa. Inclusiv versurile corespund cu stările sufletești contemporane.
Ciprian: Pe lângă restul artiștilor cu care l-ai putea compara, este cel care, prin muzica sa, ajunge mult mai ușor la partea sensibilă a oamenilor, iar timbrul său vocal a fost potrivit exact pe acest gen de piese.
Dana: Frank Sinatra se diferențiază prin vocea sa inconfundabilă, care îți creează imaginea unui dandy romantic. Vocea jazzy a acestuia te poate purta instant pe străzile din New York, cu lună plină și felinare.
Recomandare de final: “Frank Sinatra has a cold”, de Gay Talese
Reprezintă unul dintre cele mai bune portrete scrise vreodată, dacă nu chiar cel mai bun. Jurnalistul Gay Talese a primit în iarna anului 1965 sarcina de la publicația americană Esquire de a îl suprinde pe artist în toată complexitatea sa. Și a reușit, motiv pentru care lucrarea a devenit un punct de referință pentru ilustrarea vieții sale tumultoase.
Redactat de: Pop Bianca-Alexandra
