Sub firescul actului de a compune, există ceva intrigant la un poet care scrie şi proză. Pentru că, deşi adesea înfăţişate ca stele binare despărţite de forţe egale, proza şi poezia, ajung să fie, de fapt, o planetă mai mare, cu mica ei lună ataşată, pe care artistul face lungi şi îndepărtate călătorii. Nu ştim cât de lungi şi cât de îndepărtate, iar misterul acelui drum se concretizează (sau nu) abia când ajungem să citim din propriile mâini ceea ce scrie.
Deşi la fel de bine este pregătit şi cu totul imun la teama de a explora arii necunoscute, orice schimbare extremă capătă o altă nuanţă atunci când rezultatul este privit de o audienţă. De regulă, depinde când te dezbraci şi cui, iar dacă nu se ştie cui şi privitorii sunt incontrolabil de diverşi, ei bine, pot să spun că în timp, am învăţat că trebuie să am încredere în mine. Astfel ne mărturiseşte Gabi Bota, uşor amuzat, despre cum vede ideea de act artistic comparat cu dezbrăcatul în public.
Poet şi scriitor, Gabriel Bota tratează scrisul ca pe un job de viaţă, iar munca depusă se numără în sute de pagini scrise şi rescrise, după multele ciocniri cu propria gândire critică şi un număr însemnat de cărţi nepublicate despre care nici el nu cunoaşte când şi dacă vor vedea vreodată lumina tiparului.
La fel cum face un pictor când îşi pictează tabloul sau un compozitor care îşi compune piesa, încerc să îi dau actului de a scrie toată seriozitatea de care are nevoie.
Aşadar, o carte scrisă de el ia naştere, de regulă, după un proces foarte lung, care ţine de o documentare riguroasă şi o amplă introspecţie asupra propriului text. Şi poate dura ani la rând. Ultima carte publicată, Motanul s-a sinucis, a fost rescrisă de 21 de ori până a ajuns la forma potrivită viziunii prin care a fost gândită de la început.
Ar putea fi, deci, aproape imposibil de explicat cum astăzi, un artist care niciodată nu făcea public ceea ce scrie înainte să fie sigur că este gata, publică zilnic bucăţi din el, pe care le scrie în timp real.
Mă uitam descumpănit de acasă la ce se întâmplă şi mă gândeam cum pot să fac să ajut. Ca scriitor m-am gândit că nu pot face altceva decât să-mi donez munca celor care au nevoie!
Mânat de dorinţa de a fi între oameni şi de a-i ajuta, Gabi Bota a început să îşi doneze arta pentru a susţine unităţile medicale în lupta contra Coronavirusului. Cum? În fiecare zi publică câte o poveste pe website-ul dedicat pentru Fucking Love, care de altfel este şi numele cărţii care va fi publicată în offline, la final. Cititorii care au curajul să (se) recunoască cumpără o poveste, iar suma oferită ajunge la spitalele din Cluj, Suceava, Braşov, Arad şi Craiova prin Asociaţia Beard Brothers.
Citiţi, iubiţi şi faceţi prostii
O carte despre iubire, despre dificultatea de a iubi, despre realitatea paradoxală a iubirii și iubirilor, despre normalități greu de gestionat, despre noi cei care avem nevoie întotdeauna de altcineva ca să știm cine suntem. 100 povești de dragoste (grele și neblurate) scrise fiecare în fix 300 de cuvinte.
Fascinat de persoana întâi a lui Beckett, Gabi Bota parcurge prin acest proiect un adevărat challenge, prin faptul că este împins să-şi asume să publice imediat ceea ce scrie, cu atât mai mult fiind vorba despre o carte în care personajul principal este el. Tocmai de aceea este de părere că personajul lui l-ar urî în viaţa reală. Pentru simplul fapt că scrie despre el şi îl dezvăluie aşa cum nu îşi doreşte să fie dezvăluit.
De ce nu şi-ar dori.. ? Am aflat de la el că pe drumurile de pe planeta aceea (cu mica lună) a îngropat multe secrete, despre care doar puţini oameni ştiu. Despre ele i-a plăcut să ne spună doar că există. Atât. Aşa ar părea că nu ar fi rău, totuşi, să aflăm nişte lucruri interesante:
Cred că nu-i rău să lupți pentru cineva ori pentru ceva
Chiar şi în zilele non pandemice, Gabi Bota îşi îndrepta atenţia către societate şi către oameni. Ca director al FICT (Festivalul Internaţional de Carte Transilvania), el interacţionează cu generaţiile mai tinere, nu doar pentru a încuraja consumul de literatură, ci şi pentru a forma comunităţi. Iar despre această perioadă consideră că este un moment oportun să ne dezvoltăm în acest sens şi totodată să privim din alte perspective lumea.
Odată cu provocările noi şi uriaşa dorinţă de a împinge rotiţele societăţii, lupta pentru ceea ce iubeşte – oamenii, vine la pachet cu bucăţele mici de realitate, din care putem învăţa cu toţii. Cum este primit Fucking Love de public şi cine sunt oamenii din spatele donaţiilor:
La finalul zilei, chiar şi când aproape că nu reuşeşte, termină de scris povestea şi o publică. E important să ne amintim din când în când cine suntem şi poate fix în povestea din seara asta, cineva pierdut în autoizolare se regăseşte. Cheers to that!
Material realizat de: Elena Bejinaru
