Pot spune că actorul fără emoții nu este actor.
Puțini dintre noi știu că viața de actor nu este atât de ușoară pe cât pare. Pentru a-și atinge scopurile, acești oameni talentați trec prin multe nopți nedormite și stres. Toate acestea, la rândul lor, sunt recompensate prin atmosfera feerică ce predomină în sălile de spectacol, în urma frumoaselor acte artistice prezentate de actori.
Diana Boșcov, este studentă în cadrul „Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice” din Chișinău. Drumul parcurs pentru a ajunge aici cuprinde mai multe etape interesante care i-au însemnat adolescența.
Încă de mică, Diana era un copil plin de energie care voia să încerce absolut totul. Inițial, a practicat dansuri moderne, după care a făcut școala de pictură, însă nimic nu i se potrivea atât de mult precum teatrul. Dorința de a fi actrită a fost una neașteptată, dar bine gândită. De atunci au trecut 6 ani, iar dorința aceasta a fost temelia unui scop al vieții sale.
Când am pășit pentru prima dată pragul școlii de artă „Maria Cebotari” din orașul Cahul, știam că asta e ceea ce-mi doresc. Unde nu-mi întorceam privirea zăream copii talentați și plini de energie care mă motivau să fiu și eu la fel ca ei. Primele luni au fost foarte grele, în plan fizic și moral, dar totuși cu timpul mi-am făcut câțiva prieteni în compania cărora am petrecut 6 ani frumoși, plini de încredere, zâmbete, spectacole și, desigur, pe alocuri cu multe certuri. Împreună am creat o familie frumoasă, care se deosebea în felul ei de a fi. Timp de 6 ani am mers la concursuri republicane și am reușit să câștig câteva premii, dar și să cunosc oameni noi care, la fel ca mine, sunt pasionați de această artă frumoasă și unică.
Prin felul ei de a preda și a comunica cu copiii, doamna Alina Carp a fost profesoara care a reușit să îi insufle această dragoste și pasiune pentru teatru încă de mic copil, pasiune pe care nu a lăsat-o nici până în prezent.
În cadrul programului, împreună au reușit să monteze câteva spectacole pentru copii precum: Vrăjitorul din Oz, Cenușăreasa, Mowgli și Pinocchio. De asemenea și câteva spectacole pentru adolescenți și adulți: Piatra din Casă de Vasile Alecsandri, Voci în lumina orbitoare după Matei Vișniec și Opt femei de Robert Thomas.
La sfârșitul anilor mei de studiu ar fi trebuit să prezentăm un spectacol în cadrul căruia aveam unul dintre rolurile principale. Pregătirile pentru acesta începeau încă din toamnă și erau destul de complicate, încărcate și obositoare. Nu exclud faptul că în cadrul repetițiilor, mai tot timpul, glumeam și râdeam din orice fleac, iar uneori datorită acelor glume se creau noi misanscene. Când venea timpul de a ieși pe scenă mereu mă copleșeau emoțiile, însă toate acestea erau până în clipa în care pășeam pragul acesteia. În acel moment absolut toate grijile dispăreau, iar spectacolul trecea foarte rapid.
În vara anului 2019, Diana a fost admisă în cadrul „Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice” din orașul Chișinău. Aici și-a cunoscut noii prieteni alături de care a format o nouă familie, în care punctul comun a fost, este și va fi motivația și pasiunea față de teatru. Tot aici are marea plăcere să studieze alături de mai mulți actori și regizori cunoscuți atât în Republica Moldova, cât și peste hotarele țării, precum: Angela Ciobanu, Gheorghe Pietraru și Mihai Fusu.
Petrecând câte 11-12 ore pe zi alături de colegii mei, am reușit să-i știu foarte bine. Acum suntem ca o față de masă albă și curată unii pentru alții, întrucât am ajuns să ne cunoaștem toate calitățile. Când vine vorba de repetiții, pot spune că sunt foarte complicate, dar mă bucură faptul că ne reușește totul într-un final. Un ritual pe care îl respectăm înaintea intrării pe scenă este: “cercul magic”. El constă în faptul că ne luăm toți de mână, închidem ochii, iar în acel moment lăsăm toate emoțiile și gândurile negative în mijlocul acestuia și le luăm cu noi doar pe cele frumoase. Pot spune că într-o anumită măsură acest “cerc magic” ne ajută să ne concentrăm și să fim mai puternici.
Diana afirmă că viața de student la actorie este destul de complicată, dar nespus de frumoasă. Momentele de stres, bocete și oboseală îi dau putere să meargă înainte pentru că acestea oferă un rezultat nemaipomenit atunci când vine vorba de teatru.
Știu că în continuare va fi din ce în ce mai greu, dar iubesc această artă și sunt gata să mă dedic complet pentru a ajunge la un rezultat grandios.
Redactat de: Costeleanu Vasilisa
