Fotografia sau cum ar suna în limba greacă (,,phōs” – ,,lumină” și ,,graphis” – ,,a scrie”) – ,,a scrie cu lumină” sau arta de a crea imagini cu ajutorul luminii l-a ajutat pe artist să se regăsească.
Raul Craioveanu este un tânăr student la Facultatea de Matematică și Informatică din Cluj-Napoca, care și-a însușit această artă ce i-a devenit ulterior pasiune.
Am reușit să pătrund pe tărâmul fotografiilor sale în cadrul unei expoziții organizate cu multă grijă și îndemânare de către alți trei studenți la Comunicare și Relații Publice – Moga Paul, Tamba Georgiana și Hodrea Vlad. Prin intermediul celor trei, Raul, a avut ocazia să se prezinte oamenilor și să își facă vizibilă creația.
,,Fotografia pentru mine este ca un jurnal vizual. Prin intermediul fotografiilor făcute îmi pot aminti diverse detalii interesante despre momentele în care le-am făcut, în special cum mă simțeam în acea perioadă, iar apoi și de ce.”
Fiecare fotografie realizată de el, ascunde în spate o poveste, o stare, o emoție, o experiență ce îl include. De multe ori, genul acesta de fotografii sunt greu de descifrat, însă pentru artist mereu o să fie ceva mai mult decât o fotografie abstractă.
Începuturi. ”Faptul că îmi petreceam foarte mult timp în fața calculatorului m-a făcut să simt că am nevoie de o evadare. Am început să mă plimb destul de mult și mi-am dat seama că aș putea imortaliza locurile în care merg – așa că într-un final mi-am luat un aparat de fotografiat.”
Pasiune. Cu toate că primele sale pasiuni au fost matematica și informatica, dintotdeauna i-a plăcut să fotografieze, însă a devenit cu adevărat o pasiune în momentul în care și-a achiziționat primul aparat de fotografiat. Instrumentul artei era în mâinile lui, iar asta l-a determinat să descopere și să învețe din ce în ce mai multe lucruri noi de unul singur, acesta fiind principalul mod prin care a reușit să evolueze.
Muntele și arta. Nu consideră că are un stil anume, însă știe ce fel de fotografii îl caracterizează și știe cum să își pună amprentă asupra lucrărilor sale. Iubește natura și munții. Își petrece mult timp în locurile acestea, fapt pentru care fotografia de peisaj a devenit una dintre categoriile ce îi ocupă cel mai mult timp și îi atrage atenția. În ultimele două luni și-a petrecut timpul pe munți, escalada fiind o altă pasiune de-a sa. În felul acesta a reușit să îmbine cele două pasiuni – a început să realizeze fotografii din experiențele sale de la înălțime.
Fotografia preferată a fost realizată într-un moment de cumpană – când el nu mai știa, de fapt, cine e.
”Aceasta este cea mai specială fotografie pentru mine pentru că atunci când am fâcut-o treceam printr-o perioadă ceva mai ciudată. Această imagine împreună cu un concept fain peste care am dat tot atunci (Teoria Catastrofelor) au fost ca un declanșator pentru a încerca, cel puțin, să înțeleg ce se întâmplă cu mine.”
Pentru Raul, o fotografie reușită e aceea care reușește să surprindă exact starea lui din momentul în care a realizat-o, iar când vine vorba despre post-procesarea imaginii, spune el, e destul de pretențios și perfecționist, acordând destul timp prelucrării fotografiilor sale.
Prin intermediul fotografiei a învățat să observe lucrurile ce nu par atât de vizibile cu ochiul liber și de cele mai multe ori nu primesc suficientă atenție. A învățat să se bucure de tot ce-l înconjoară și să captureze fiecare lucru nou ce îi atrage atenția. Cu toate că aparatul foto este cel care îl însoțește peste tot – e un cel mai bun prieten de care nu se desparte, la un moment dat a decis să se bucure de lucrurile din jur fără a le mai fotografia.
,,În ultima perioadă am lăsat mai des aparatul acasă și am preferat să mă bucur de locurile în care mă aflam. De exemplu, de multe ori mi s-a întâmplat ca atunci când eram singur prin natură și aveam multe oportunități de a face fotografii bune, am preferat doar să stau, să observ ce se întâmplă în jurul meu și să meditez.”
El și fulgerul. Acum doi ani, dornic și plin de ambiție și-a propus să realizeze un proiect – poate cel mai îndrăzneț de până acum. Își dorea foarte mult să obțină o fotografie în care să apară și el, dar nu oricum – el și câteva fulgere în apropiere. O inițiativă extrem de curajoasă – astfel a început să își petreacă nopțile în care era furtună în mijlocul câmpului, printre fulgere. Încă nu a reușit să obțină fotografia care să-l mulțumească complet, însă nu a renunțat la proiectul și visul său, acesta fiind încă în proces de lucru.
Dacă ar fi să fotografieze un singur loc pentru tot restul vieții, ar alege pădurea – oricare ar fi ea și indiferent de perioada anului, pădurea este o sursă nemărginită de inspirație pentru artist.
Tu ce pasiune ai? Pe tine ce te definește sau ce te ajută să te regăsești? Când a fost ultima dată când ai avut curajul să mergi în căutarea ,,fulgerului” tău?
