La doar 8 ani, credea că are întregul viitor planificat. Acum, la 17, știe că nu e făcută pentru un singur domeniu. Cel puțin, nu momentan.
Cristiana Dițu este o tânără spontană, care improvizează mare parte din timp și vrea constant să își depășească limitele. O tânără care a înțeles că trebuie să perceapă timpul drept prietenul ei, nu drept dușmanul ei.
Povestea ei de voluntariat a început încă de la 7 ani, când s-a implicat în inițiativa „Cutia speranței”. Aceasta se traducea printr-o strângere de fonduri, care avea drept scop susținerea activității Centrului Misionar (proiecte precum „Cantina săracilor”, „Cisterne de apă”, „Hrană zilnică pentru gradinițe”, în Kenya, sau finalizarea construcției spitalului catolic din Coasta de Fildeș).
În primii 7 ani de viață, mi-am dorit să fiu un erou, pe atunci asta însemnând medic. Ulterior, percepția mea asupra statusului de„erou” mult râvnit a tot fost modelată de oamenii cu care am interacționat sau de filmele pe care le-am văzut, respectiv cărțile pe care le-am citit. De la medic diabetolog, la toboșar sau basist, până la actor sau profesor de literatură. Cea din urmă opțiune a apărut în urma vizionării filmului „Cercul Poeților Dispăruți”. A oscilat apoi între: criminalist, bucătar, psihiatru sau translator.
Pe vremea aceea, Asociația de Tineret Onestin, din Onești, organiza evenimente pentru copii. Așa a aflat copilul curios de pe atunci de ONG-ul care avea să aibă un rol important în definirea viitorului ei. De la participantă la activitățile lor, și-a promis că va deveni membră cu acte în regulă în organizație. Și așa s-a și întâmplat.
Fix cu o săptămână înainte să se agraveze situația cu pandemia și în România, ea a reprezentat asociația la un curs de formare, care a avut în vedere obiectivele globale, organizat de Asociația ProVobis, în Cluj. Nici acum nu stă pe loc.
Depresie în carantină? Ea n-are timp de așa ceva. Când nu face vreo postare pe pagina Onestinului sau când nu răspunde la vreun e-mail de la ONG-uri partenere, ea adaugă idei de activități pentru următorul schimb de tineri.
Această carantină ne-a dat puțin peste cap, pentru că începusem o inițiativă săptămânală prin care făceam ecologizări în cele mai poluate zone ale orașului, pe care, din păcate, nu o mai putem continua. În plus, aveam în plan organizarea unui Concert FOLK de Ziua Tineretului (2 mai) și ne pregăteam și pentru Săptămână Națională a Voluntariatului, însă ambele proiecte stagnează acum. Nu și noi, pentru că vrem să depunem două proiecte în mai.
Urmează, poate, cel mai complicat și stresant an din viața de liceu. Clasa a XII-a. Dar până să ajungă acolo, a analizat și reanalizat toate opțiunile sale.
În ultimul an, în urma numeroaselor discuții cu familia mea, visul de a fi erou a fost influențat de posibilitățile de salarii. Opțiunile mele au variat de la secretar la contabil, de la administrator de baze de date, la hacker etic.
Realistă sau idealistă?
Pentru ea, Politehnica a reprezentat mult timp prima opțiune, dar apoi și-a dat seama că nu e făcută pentru rutină. În niciun caz.
Am descoperit în fetița care își dorea să lucreze de acasă pentru a evita cât mai mult socializarea, care dorea o viață sigură, planificată, și pentru care banii erau mai importanți decât pasiunile, o tânără dornică de descoperire: atât a propriei persoane, cât și a lumii înconjurătoare. Am descoperit o tânără care își dorește să încerce o sumedenie de meserii, pentru a conștientiza dacă, într-adevăr, există o acea profesie pentru ea.
A aflat apoi de Serviciul European de Voluntariat (EVS) și a îndrăznit să viseze la varianta asta. Ceea ce a determinat-o să spună „da” acestui drum a fost schimbul de tineri din Italia, în care a participat în decembrie 2019, „Totem RISE (Rural Introspection & Spiritual Evolution”. Atunci a realizat următorul lucru: tot ceea ce credea că este și vrea, de fapt, erau proiecții ale așteptărilor pe care le aveau oamenii din jurul ei.
M-a făcut să conștientizez că trebuie să profit de ocazia de a urma un stagiu de tip EVS, pentru că, indiferent dacă în urma participării într-o astfel de experiență aș putea să-mi creionez „drumul” mai ușor sau nu, facultatea o pot începe și mai târziu.
Are noroc însă, pentru că deși vestea a fost un șoc inițial pentru părinți și nu au înțeles-o, acum ei o susțin în totalitate și îi respectă decizia.
Urmează și voluntariatul în Africa pe lista Cristianei, dar rămâne de văzut când.
Mesajul său pentru tineri ( indeciși sau nu cu privire la viitorul lor), este următorul:
Dacă doriți ca lumea să fie un loc mai bun, luați inițiativa! Dacă simțiți că nu știți cine sunteți, găsiți elemente de identitate culturală care simțiți că v-ar defini, fără să țineți cont de granițele prestabilite! Dacă simțiți acum că nu vă reprezintă nicio meserie, plecați în lume și experimentați! Profitați de toate oportunitățile pe care le găsiți! Workaway.info, idealist.org, Corpul european de solidaritate, Salto Youth sunt doar câteva site-uri care sper să vă fie călăuză în labirintul găsirii acelui răspuns pe care îl așteptați.
Redactat de: Pop Bianca-Alexandra
