După ce am aflat mai multe detalii despre procesul de aplicare la programul Work and Travel, azi venim cu un nou articol despre experiența de lucru în Statele Unite. Când auzim despre Statele Unite, probabil mulți dintre noi se gândesc la independență financiară, schimb cultural și călătorii, posibilitatea de a lucra cu studenți internaționali din toate colțurile lumii și oportunitatea de a încerca o nouă profesie.
Protagoniștii acestui articol sunt: Alexandra Balu, Flaviu Marian și Veronica Pașcu. Împreună vom colinda pământul american în lung și-n lat, încercând să ne simțim pentru câteva clipe angajații unui hotel sau restaurant american.
Veronica Pașcu este studentă la Universitatea de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa din Iași și anul trecut și-a trăit visul american prin programul Work and Travel.
Am lucrat în Virginia, aproape de Washington DC într-un restaurant de pe malul unui fluviu, primele 3 săptămâni ca hostess, iar apoi am devenit server. Perioada în care trebuia să spun doar „Thank you!”, „Welcome!”, „Inside or outside?” şi „Good bye!” se terminase. Prietenii mei ştiu că sunt un candidat bun pentru ultimul om de pe planetă, în sensul că nu sunt cel mai sociabil om, de aceea mi-a fost puţin greu la început să fiu relaxată cu clienţii, să fac glume de doi lei (pardon, dolari…) cu ei, să îi fac să se simtă bine, dar îmi place să cred că am reuşit asta pe parcurs. S-au întâmplat o mulţime de lucruri de-a lungul verii, unele mai plăcute, altele mai puţin, unele mai fericite, altele mai triste, dar în orice caz, Taverna Cretekou va rămâne pentru mine primul meu job, locul unde am învăţat ce sunt banii, am învăţat cât de diferiţi sunt oamenii, am învăţat că doi oameni nu au nevoie de o vârstă apropiată şi uneori nici de o limbă comună pentru a se apropia, pentru că un zâmbet poate trece orice graniţă şi poate fi tradus în orice limbă. Am învăţat să îmi asum greşelile sau să mă apăr când nu am greşit, am învăţat că atunci când nu poţi deschide o uşă cu mâna nu trebuie să renunţi sau să aştepţi ajutor, trebuie doar să îţi foloseşti piciorul, şi cel mai important, am învăţat cât de importantă e echipa cu care lucrezi.
De când m-am întors, tuturor celor care m-au întrebat despre cum mi-a fost vara le-am răspuns într-un singur mod: nu m-am îmbogăţit, au fost momente când am plâns, dar pentru oamenii pe care i-am cunoscut acolo, m-aş întoarce fără să clipesc!
Ziua mea a fost un moment de graniţă în ceea ce priveşte oamenii pe care i-am cunoscut în USA. Dacă până atunci am crezut că sunt singură acolo şi cele 3 luni vor trece extraordinar de greu, ziua mea avea să schimbe radical asta. Atunci am realizat că poţi întâlni oameni ce te pot iubi chiar şi la mii de mile de casă, că prima impresie pe care ţi-o formezi despre un om nu e neapărat cea corectă şi că toată povestea asta cu Work&Travel e aşa cum ţi-o faci tu. Ne-am despărţit, în final, neaşteptat de greu, pentru că deşi la început plângeam de dorul prietenilor mei de acasă, al familiei şi al României, la final plângeam pentru că ştiam că îi voi revedea pe cei de acolo abia în 8 luni, şi asta în cel mai bun caz.
Flaviu Marian este student la Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației din cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca. Tânărul s-a simțit atras de stilul de viață american și abia așteaptă să plece din nou în SUA.
Pot zice că am avut noroc cu locul de muncă, nu neapărat din punct de vedere financiar, cât din punct de vedere al lucrurilor pe care le-am învățat. Am lucrat ca bucătar la un restaurant deținut de o familie din Greenville, Maine, lângă un lac foarte mare și frumos – Moosehead Lake. Am menționat că restaurantul e deținut de o familie, pentru că acest lucru s-a simțit enorm. Proprietarii au lucrat toată vara cot la cot cu noi, astfel mediul de lucru a fost foarte primitor, mai ales ținând cont de faptul că nu aveam experiență în ceea de privește bucătăria. Șeful restaurantului a devenit un prieten bun de-al meu, fiind și el bucătar am împărțit împreună orele de lucru. Nu au lipsit nici plimbările pe lac, în barca lui, alături de familia sa.
Consider că lucrul în bucătărie nu e pentru oricine, fiind destul de stresant, obositor și extrem de cald, dar din fericire mie mi-a plăcut. Am învățat multe despre mâncarea din acea zonă și mai ales cum să o prepar.
Având o legătură strânsă cu șefii, am reușit sa mă obișnuiesc rapid cu stilul lor de viață și să mă îndrăgostesc de el. Viața pe care o duc oamenii din zona unde am fost eu e foarte liniștită, diferită față de agitația din Cluj.
Cel mai important lucru la acel loc de muncă și la întreaga experiență a fost faptul că acolo am cunoscut-o pe actuala mea prietenă, alături de care sunt împreună de 10 luni. Acest lucru m-a determinat să-mi iau viza de turist și să o vizitez de Crăciun, unde am stat alături de ea și familia ei timp de aproape 3 săptămâni.
Alexandra Balu este studentă la Facultatea de Automatică și Calculatoare din Timișoara și experiența sa de lucru s-a împărțit între două job-uri, oameni interesanți și multe amintiri.
Ce pot sa îți spun despre job-ul pe care l-am avut? Păi, am fost housekeeper. După cum se înțelege din denumire, e un job ce implică curățenie. Am lucrat la un hotel pe coasta de est a Americii, pe o insulă. Insula era mai mult o stațiune de vacanță, iar hotelul la care am lucrat era deschis doar în perioada estivală. Am făcut curat în camerele din hotel. Hotelul avea în total 100 de camere, iar eu aveam în jur de 10-12 camere pe zi. Începeam lucrul la ora 9 și terminam în jur de ora 16. Acesta a fost primul job, cel cu care am venit din țară. Al doilea, cel pe care l-am găsit singură a fost la un magazin alimentar. Un magazin micuț, asemănător magazinelor VIVA ce se găsesc la noi în benzinării. Găseai de toate acolo, de la băuturi răcoritoare și mâncare, până la medicamente și lemne de foc. Aici făceam de toate, cafea dimineața, schimbam sucuri mai spre seară, aranjam marfa, stăteam și la casierie, lucruri pe care le faci de obicei într-un magazin. Mi-a plăcut mult ceea ce am făcut în SUA, fiindcă a fost un echilibru foarte bun între cele două job-uri. Cel de housekeeper a fost mai greu, necesita muncă fizică, pe când cel de casier a fost ușor, mult mai ușor. Am cunoscut mulți oameni interesanți la magazin, care veneau în fiecare zi și de care mi-a fost greu să mă despart.
Colegii de la magazin au fost foarte drăguți, m-au îndrumat și mi-au arătat ce trebuia să fac. S-au purtat cu mine de la egal la egal. În schimb, cei de la hotel nu, au avut o notă de superioritate, pentru că ei sunt americani. Primeam tot timpul camerele cele mai grele și eram plătite mai prost. Atât la hotel cât și la magazin am fost plătită cu 9$/h, ceea ce pentru statul New Jersey era puțin peste minim. Totuși overtime-ul, adică peste 40h pe săptămână era plătit cu 150%, deci 13,5$/h.
Veronica Pașcu ne-a demonstrat că primul job poate să te schimbe, iar Alexandra Balu ne-a arătat că reușești să-ți trăiești visul chiar dacă ai două job-uri. Programul Work and Travel îți poate pregăti surprize frumoase, lucru confirmat de Flaviu Marian, care ne-a povestit despre povestea sa de dragoste și nu doar.
Pentru a citi primul articol despre procesul de aplicare la programul Work and Travel, accesați acest link: http://clujforyouth.ro/afla-povestea-tinerilor-care-au-cucerit-statele-unite-ale-americii-prin-programul-worktravel/
