Cum ar fi dacă în fiecare zi am alege să vedem partea plină a paharului? Cum ar fi dacă am pune pe primul loc lucrurile care ne fac fericiți și am privi viața dintr-un unghi mai pozitiv?
În cadrul Isolation Fest 2.0, am avut plăcerea ca Petronela Blaga, în calitate de psiholog doctorand, să ne răspundă la întrebările de mai sus și nu numai. Pentru a trece în revistă cele spuse de aceasta și pentru a rămâne bine întipărite acolo, ne-am decis să lăsăm esențialul și aici.
Adesea ne întrebăm cum am putea vedea partea plină a paharului, mai ales atunci când întâmpinăm situații neprevăzute, incerte, care ne schimbă stilul de viață și rutina zilnică. Ne-am dori să ne păstrăm calmul, însă acest necunoscut ne face să ne simțim, de cele mai multe ori, amenințați sau nesiguri. În această perioadă cu toții ne-am confruntat cu aceste stări, însă e important să știm cum să le facem față.
Putem decoperi „partea plină a paharului” adoptând o atitudine flexibilă, non-catastrofică, gândind nuanțat și în perspectivă, privind provocările ca pe niște oportunități de dezvoltare și creștere, și nu ca pe niște obstacole. Putem începe prin a ne educa și disciplina mintea să contabilizeze și aspectele pozitive, frumoase, pe care le întâlnim într-o zi, binecuvântările pentru care suntem recunoscători și care ne fac viața mai bună. Avem mai mult timp, pe care putem începe să îl investim înțelept și responsabil. Un vechi proverb spunea că: „În viață găsești întotdeauna ceea ce cauți: dacă te uiți după bine, găsești binele; dacă te uiți după rău, găsești răul. Singurul lucru care contează este ce alegi să vezi.”- explică Petronela.
Se spune că fericirea stă în lucruri simple. Fericirea nu e un lucru, un obiect pe care îl luăm sau primim de-a gata. Fericirea depinde de fiecare dintre noi, de acțiunile noastre și de modul în care alegem să o fructificăm, să îi dăm valoare. Cu toate astea, cum putem să atingem fericirea atunci când suntem cuprinși de negativism?
Trăiește o viață plăcută în care să îți oferi din micile bucurii ale vieții. Trăiește o viață bună prin dezvoltarea și exprimarea talentelor, a virtuților și a punctelor forte de caracter în cât mai multe domenii. Trăiește o viață cu sens și semnificație prin transpunerea valorilor în acțiune. Fără activități congruente cu valorile, acestea rămân doar la nivel declarativ idei și cuvinte care sună frumos și dezirabil, dar nicidecum realitate. Trăiește în armonie cu tine însuți, bucură-te de relații frumoase cu ceilalți și împrietenește-te cu Dumnezeu.
În perioada aceasta de izolare, presiunea, stresul și starea de anxietatea și-au făcut loc în viața multora dintre noi. Fiind o situație nouă, nu am știut cum putem gestiona aceste stări într-un mod eficient, care să nu ne degradeze starea de bine. Acceptarea ar fi răspunsul multor probleme pe care le întâmpinăm, însă cum putem învăța să acceptăm lucrurile ce ne sperie?
Putem depăși anxietatea, în primul rând, prin acceptarea incertitudinii, a impredictibilității și a lipsei de control, în sens general, prin renunțarea la îngrijorarea nesănătoasă, patologică și înlocuirea ei cu o îngrijorare constructivă și adaptativă. Îngrijorarea nesănătoasă se centrează pe probleme care nu sunt în sfera noastră de control și nici sub responsabilitatea personală, ca urmare, nu ne ajută. Față de acestea, e sănătos să adoptăm o atitudine de acceptare, o gândire flexibilă și nuanțată. Pentru domeniile și acțiunile care sunt în sfera noastră de control și responsabilitate este potrivit să facem tot ce depinde de noi pentru a le optimiza și schimba. Astfel, să schimbăm ceea ce este de datoria și în putința noastră, dar să acceptăm ceea ce nu poate fi schimbat.
Optimism vs. negativism – aceste două concepte sunt cele care definesc modul prin care oamenii aleg să se raporteze la evenimentele ce au loc în viața lor. Optimiștii aleg să vădă, preponderent, doar lucrurile bune, iar pesimiștii se focusează doar pe cele rele. Însă, oare atunci când abuzăm de ele, când comportamentul nostru depinde în totalitate de unul dintre aceste concepte, nu devine dăunător? Nu ne facem rău atunci când suntem prea optimiști sau prea pesimiști? Cum putem echilibra balanța?
Optimismul sănătos este cel care integrează reușitele trecutului și abilitățile dezvoltate în situații limită, se raportează la prezent prin integrarea dovezilor cu valență negativă și pozitivă deopotrivă și inițiază eficient acțiuni care duc la rezultate funcționale și dezirabile. Provocările și problemele din prezent sunt văzute ca modalități de dezvoltare personală și creștere, și nu ca pe și niște obstacole de netrecut.
Productivitatea, respectiv pauza, sunt termeni foarte întâlniți în ultima perioadă, însă pot rămâne de actualitate și după ce lucrurile revin la normal. Cât de important e să satisfacem dorința sau cererea de a fi cât mai productivi, dar când e momentul oportun pentru pauze?
Pentru a te simți bine e important să investești în activități relevante și valorizate care să îți întrețină sentimentul că merită ceea ce faci, chiar dacă nu întotdeauna atingi performanța dorită. Când vorbim de productivitate, realizăm că este destul de greu să o operaționalizăm. Ce înseamnă cu adevărat să fii productiv? Prin raportare la ce? Care sunt elementele care îmi justifică calitatea muncii? E vorba de niște standarde obiective sau de propria ștachetă pe care o ridicăm tot mai sus de îndată ce aproape am ajuns-o? Cu siguranță, a fi performanți și productivi e dezirabil, asta ne dă sentimentul de mulțumire și satisfacție personală; merită să ne dăm silința să avem rezultate lăudabile, dar în același timp să nu ne lăsăm sabotați de un perfecționism exagerat și nerealist.
Sigur, fiind implicați activ în îndeplinirea scopurilor simțim nevoia și de pauze, de răgazul unor momente de relaxare pentru „a ne încărca bateriile”. Putem folosi util pauzele prin alegerea momentului în care facem asta, de exemplu, să folosim pauza ca recompensă pentru îndeplinirea unui obiectiv specific sau pentru persistența în sarcină a unui interval de timp.
Odată cu distanțarea această fizică dintre oameni putem întâmpina diverse probleme la nivelul relațiilor emoționale dintre persoane, ne putem confrunta cu dorința de a petrece mai mult timp cu propria persoană sau cu dorința de a avea permanentă nevoie de cei din jur. În ambele situații ar trebui să existe un echilibru, astfel încât relațiile cu ceilalți să nu fie afectate.
În primul rând, putem evita distanțarea emoțională adaptându-ne vechile rutine sociale la noul context. În forme noi, adaptate, putem continua să ne conectăm cu cei apropiați, să investim în ceilalți și să ne menținem relațiile de calitate. De pildă, pentru un grup de prieteni aflați la distanță, fiecare unul de altul, menținerea relației cu ceilalți, a apartenenței la grup, a intimității și coeziunii se poate realiza și prin acordul de a face cu o anumită regularitate activități comune și de a discuta ulterior pe baza acestora (ex. cititul unei cărți, vizualizarea unor filme, pregătirea unor rețete culinare etc.). În al doilea rând, putem menține relațiile cu ceilalți manifestând compasiune, bunătate și grijă. Putem face acest lucru simplu, investind din resursele noastre celor aflați în nevoie. Putem oferi suport emoțional și încurajare vorbind cu cineva la telefon câteva minute pe zi sau putem oferi suport instrumental prin realizarea actelor de bunătate.
Cu toate acestea, ce ne facem atunci când simțim nevoia să ne distanțăm de grup și alegem să ne descoperim sau regăsim pe noi înșine în tot acest haos? Cum explicăm celor apropiați că această nevoie sau dorință nu se referă la egoism, ci că pur și simplu, ai nevoie de timp cu și pentru tine.
Pot valoriza acest timp fiind introspect cu scopul optimizării și dezvoltării personale. Da, având mai mult timp se prea poate să simt și o nevoie mai mare să fiu cu mine, să îmi dau răgazul de a mă autoanaliza și de a fi reflexiv. E important, însă, să găsesc un echilibru și în timpul pe care îl investesc și îl petrec cu ceilalți deoarece, astfel, pot să evit capcana izolării și înstrăinării emoționale.
Tendința de a fi mai introspect, analitic și dornic de a petrece mai mult timp cu propria persoană sau, din contră, de a fi activ și conectat cu ceilalți este determinată de anumite trăsături de personalitate. Aceste trăsături de personalitate, care determină specificul fiecăruia, nu sunt bune sau rele în sine. E important însă, să fim atenți la modul în care le gestionăm. De pildă, persoanele introverte în tot acest context s-ar putea simți atât de absorbite de a petrece timp cu propria persoană, încât să ajungă să se distanțeze emoțional prea mult față de ceilalți. Totodată, persoanele extroverte ar putea fi tentate să petreacă tot timpul în încercarea de a se conecta cu ceilalți, încât să nu valorizeze oportunitatea (dată și de context) de a petrece timp cu propria persoană.
Puterea gândurilor noastre și echilibrul dintre acestea, minte și acțiuni. Atunci când mintea noastră este dominată de un amestesc de gânduri, între care nu știm să discernem ceea ce e bine sau rău, acțiunile pe care noi le facem pot avea un efect nu tocmai plăcut sau neașteptat.
În ceea ce privește haosul din afară, controlul pe care îl am este unul minim. În schimb, sunt responsabil și am control asupra propriilor emoții și reacții. Cu toții știm că emoțiile noastre nu sunt determinate de situațiile prin care trecem, ci de modul în care noi le interpretăm, de semnificația pe care le-o dăm. Astfel, putem avea emoții sănătoase și comportamente funcționale înlocuind gândurile nesănătoase cu gânduri sănătoase. Gândurile nesănătoase sunt iraționale, rigide, lipsite de logică, catastrofice, evaluative în termeni globali și nu ne ajută, în vreme ce gândurile sănătoase sunt raționale, formulate flexibil, susținute de dovezi empirice și logice, nuanțate, evaluative în termeni specifici și ne sunt utile.
Pot să îmi controlez gândurile renunțând la ruminație, la îngrijorarea neproductivă, schimbându-mi atitudinea față de incertitudinea viitorului percepută ca amenințare prin acceptarea incertitudii și centrarea pe momentul prezent.
Putem să găsim un echilibru în această perioadă fiind perseverenți și disciplinați cu implementarea în rutina zilnică a activităților plăcute, a activităților care ne ajută să ne exprimăm și dezvoltăm punctele tari, talentele și care sunt congruente cu valorile personale. Agenda prin planificarea sistematică a acestor activități creează o rutină, un plus de confort psihic, de ordine și predictibilitate în mijlocul haosului din jurul nostru.
Totodată, putem să găsim o armonie în acest context fiind centrați pe momentul prezent și abordând lucrurile gradual, așa cum cunoscutul romancier, Antoine de Saint-Exupéry, exprima atât de frumos în celebra sa rugăciune „Învață-mă arta pașilor mici”.
Conștientizarea problemelor, experiența și provocările umane, adaptabilitatea, importanța lucrurilor mărunte ce ne înconjoară, interacțiunea cu ceilalți, libertatea – din perspectiva specialistului, acestea sunt câteva dintre lucrurile pe care ar trebui să le învățăm, respectăm și apreciem în urma acestei perioade.
